Dacă aveţi timp zilele acestea, vă recomand cu căldură să mergeţi să vedeţi, la Casa de Cultură Mihai Ursachi, expoziţia Lumea Largă, semnată Mircea Struţeanu. Un tip foarte interesant, şi nu, nu sunt nici pe departe singura care a observat acest lucru. Am tot respectul pentru el şi, la o adică, jucăuş vorbind, îl chiar invidiez pentru câte a reuşit să vadă. Sau, mai exact, pentru ce bucată din lume a reuşit să vadă.
Chiar dacă imaginile lui nu prea au nevoie de cuvinte, Mircea a avut bunăvoinţa de a ne spune şi povestea din spatele acestui proiect, în cadrul întâlnirii Clubului Fotografilor din Iaşi din această seară. Ne'a povestit despre cum a fost el prin China, India, Nepal, Tibet, Vietnam, Laos, Thailanda sau Malaysia, despre cum a dormit în deşertul Gobi, despre cum a obţinut (măcar) o parte din bani ca şi finanţare pentru aceste 8 luni, despre cum a călărit cămile, despre cum era să îşi piardă aparatul de fotografiat, despre cum a convins oameni de pe stradă să stea la poze chiar dacă nu le vorbea limba, despre cum a mâncat şobolani (bine, erau cumva gătiţi, dar mai contează?), despre cum e instructor de căţărat şi în timpul liber face snowboarding, despre... multe.Şi, în final, după ce am ascultat aventuri care l'ar face până şi pe Jules Verne să roşească, a urmat partea cea mai bună: Măi, şi tu până la urmă.. câţi ani ai? Păi.. 25. Şi uite'aşa, vorba regizorului, restu' se făcu tăcere.
Chiar nu are sens să vă povestesc eu mai multe. Mergeţi şi vedeţi singuri.
Mircea, ştii vorba aia.. Când am să cresc mare, vreau să fiu ca tine :) îţi urez ca această experienţă să fie doar începutul unui lung şir de călătorii, cel puţin la fel de palpitante, dacă nu şi mai şi. Sper doar ca (şi aici, eu mai presus de toţi, ştiu ce zic), de fiecare dată, fie că e dupa 6 luni, 8 luni sau chiar un an, să te întorci înapoi acasă.
Închei cu acest gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu