The joy of getting things done

I'd say that few things in life are as satisfying, fulfilling and yes, joyful, as the sense of accomplishment you feel when getting things done. One trick in business today is to reduce the friction that makes things hard to do. You know what I mean. When simple tasks become hard, then you know it's time for a change. We all know people who just know how to get s*** done. You can tell that they find joy in being the catalyst, the ramrod - getting things done.

 

Citind Gapingvoid-ul de mai sus, am realizat că acest joy of getting things done a fost de cele mai multe ori catalizatorul din spatele tuturor lucrurilor pe care le-am întreprins. Bucuria de a vedea cum fiecare cărămidă își găsește locul și cum, încet-încet, construiesc - era deseori inexplicabilă pentru mulți. Bineînțeles, nu a fost niciodată vorba doar de a bifa... task-uri. Mereu a existat nevoia (până la un nivel patologic, îndrăznesc să spun) de apartenență la un scop. Indiferent de natura sa, indiferent de ce am făcut, a trebuit mereu să existe un ideal. Unul, oricare. Pornind însă la drum cu aceste două premise, nu au mai contat orele interminabile de muncă, nervii, oboseala sau pedalatul în gol. Mai mult, mi-am găsit astfel motivația perfectă pentru a mă arunca înainte cu pasiune și încrâncenare, uitând de cele mai multe ori să mă mai și opresc.

Cât timp am fost în Germania am scris destul de rar pe blog. Şi aproape deloc despre ce am făcut eu efectiv acolo. Dacă am procedat rău sau bine, nu ştiu. Cert este că a scrie pe blog nu este şi nu va fi niciodată ceva ce trebuie să fac.

2009 a fost pentru mine un an fain. Nu un an uşor, dar un an fain. Am avut o înţelegere destul de diferită a noţiunii de criză financiară atunci când am pregătit şi asistat la declaraţia live a unui CEO care anunţa disponibilizarea a 10.000 de oameni şi sistarea activităţii parţiale de pe o piaţă atât de mare precum cea din Statele Unite. Am văzut cum acelaşi CEO, care stătea la 3 birouri de mine, îşi dă demisia şi un altul îi ia locul, cum o viziune şi un stil de management definit de "great job guys" este înlocuit de "suntem aici în primul rând şi, mai presus de toate, pentru a aduce profit". Am văzut cum know-how de 20 de ani este disponibilizat doar pentru că e îmbrăcat într-un job title lipsit de prioritate. Am rămas surprinsă să aud că până şi în birouri "globale" lumea se întreabă ce face departamentul de comunicare şi de ce, în condiţiile financiare actuale, "au atât de mulţi oameni". 

Am lansat avioane, am lucrat cu unele dintre cele mai recunoscute institute de research din lume şi am stat pe lângă oameni cu zeci de ani de experienţă. Am învăţat că nu există nimic pe lumea aceasta fără o explicaţie şi că fiecare om, privit mai îndeaproape, are propriul context. Am învăţat că acest context nu e mai niciodată o scuză şi că rezultatele sunt singurele care contează la sfârşitul zilei. Am cunoscut familişti convinşi, dar şi oameni care nu văd relevanţa existenţei protecţiei muncii în sistemul european. Am cunoscut oameni cu job title-uri de două rânduri care, atunci când îi întrebi cu ce se ocupă, îţi vor spune că sunt responsabili de "regiuni", nu de oameni. Am cunoscut persoane dificile şi exagerat de exigente, dar fermecătoare în felul lor, care m-au schimbat fundamental.

În toată perioada mea de lucru în DHL am avut gapingvoid-ul de mai jos printat mare pe birou. L-am avut mereu în față atunci, îl am și acum. Zi de zi e în fața mea pentru a-mi aminti să nu mai uit a alege cu grijă.