Contradicții în termeni

"Îmi poți te rog recomanda o firmă de curierat rapid internațională ieftină ?"

"Aș vrea și eu un website, însă unul mai simplu.. să fie cam ca un magazin online, unde lumea să poată vizualiza și comanda produse.."

Deci, e bine.

Am citit și eu prezentarea strategiei realizată pentru brandul turistic al României. Vă recomand o analiză pe text, cu atât mai mult dacă lucrați în domeniul comunicării.

Vorba lui Brăduț, care deși nu a fost acolo intuiește bine, nu era de mers nici la covrigăria din colț cu o astfel de prezentare.

Și, after all that babbling, cum e cu brandul ăla nou de țară? Păi concluzia este că...wait for it, wait for it.. România e cu nature'ul, cu unique culture'ul și cu explore'ul.

You didn't see that coming, huh? I know, it's just simply surprising.

My 100th article: note to your self

• Avoid getting tired of things not going right as rain. There is life after the death by a thousand cuts;
• Remember that there are very few things in life that a glass of red wine (or single malt whiskey) can't fix;
• Winning the crowd might seem easy. Winning the upper 10% however, is a long row to hoe. Always aim for that, otherwise you'll just be another glory hound that had its (one) day;
• Accept that there will always be people you'll rub up the wrong way. One can never be everyone's cup of tea. Deal with it, accept it and move on;
• Accept that you'll always make mistakes that cannot be fixed nor undone. Embrace your imperfection. Forgiveness is sometimes in the lap of gods and will come, eventually.. if not, well.. there wasn't much there to begin with;
• Be sociable, rather than just human friendly. The ones that are able to see beyond what meets the eye will spot your true nature anyway;
  

• Forgive, but do a better job with the forgetting part. Stop being the jury, judge and executioner. For a change;
  
• Always keep in mind that the head that wears the crown lies uneasy and that one should "..meet with Triumph and Disaster, and treat those two impostors just the same";
• Smile, it does confuse people. Check, never assume;
  
• Deliver the goods and do your share. Otherwise, everything will just run into the sand;
  
• Some friendships are just not meant to be. People come and go. You'll learn that not everyone is your kindred spirit, especially while familiarity breeds contempt;
• When in doubt and desperately searching for solutions, the simple idea of playing it fair might just do the trick and save the day. Trust your conscience that usually, needs no accuser;
• People who live in glass houses shouldn't throw stones. And not saying it out loud but only in your thoughts, still counts as throwing stones;
  
• Enjoy the comfort brought by the idea that there are fairweather friends but no fairweather familly.
  

Love is our resistance.

Later edit: Al 100-lea articol sau, după cum mi-a spus cineva, un fel de... "sumă a tot ceea ce cred eu că e bine, frumos, pozitiv, constructiv. Tot ceea ce-mi spun spun și acum vă spun și vouă, ca să vă spuneți la rândul vostru, chiar dacă știu că regulile după care funcționez eu nu pot fi potrivite pentru toți ceilalți, dar nimeni nu-mi poate răpi speranța.."

Expoziție de fotografie

Mergeți. Merită.

Stages of a photographer

Very true.
Conclusion: dammit, I suck.

Via

Joyfully workin' since the 1980s

În această dimineață am realizat de unde mi se trage mie "credința" în conceptul de joyfully workin', concept pe care unii prieteni nu mi l'au înțeles nici până acum. Am primit chiar recomandări de a'l patenta, cu toate că abia atunci nu știu cum mi'ar interpreta lumea viziunea cu privință la dilema (de acum prea cotidiană) work vs life.

Revenind. Azi am descoperit, de fapt, că Mary Poppins (idolul meu până pe la 6 ani) a fost cea care a pus problema cel mai bine.

In every job that must be done, there is an element of fun. You find the fun and snap! the job's a game.

And every job you undertake becomes a piece of cake



Dacă ar fi să descriu mecanismul meu de funcționare, cred că acest link ar valora cam cât o mie de cuvinte. Voioșia dă un gust mai bun oricărei rețete.

Acum, mi'e teamă să mă gândesc ce am mai "prins" și de la celălalt idol din copilăria mea. Aș avea de ales între pasiunea ei pentru Ungaria, dorința de a'și realiza un mic zoo în grădină sau dificultatea ei de a se integra în societate.

Grea decizie.

Communicating right the right message

Random talk.

Third party towards me and Suzana: Oh, I see.. so you girls were like in the cool group or something, right?
Suzana: No no no no.. we were not IN the cool group. We were THE cool group. Not IN, but THE. Mind the language, please.

Funny.

Is your life just one big RPG?

Brilliant.

Wii Games - E3 2010 - Guitar Hero 5

Find more about RPGs here.

The missing piece

Sometimes, these short and simple books with a few words on each page have more meaning than a 400-page novel.

Here's The missing piece Meets the Big O.

Or, if you're too lazy to clickclickclick, here's the video version of the same thing:



True story. Enjoy.

Via my dear Mihachu.

Din categoria rarităţi

Aseară nu puteam să îmi scot din cap gândul că eu trebuie să fi fost un copil foarte enervant. Genul ăla care îşi stresează părinţii cu aproximativ un milion de întrebări şi nu îşi găseşte odihna până când nu obţine un răspuns. Da, unii ar spune că am descoperit foarte timpuriu cuvântul "ambiţie" în dicţionar.

Din întreaga istorie a dilemelor "De ce este cerul albastru şi iarba verde", îmi aduc aminte de un obicei specific pe care îl aveam când eram mică. Puneam o mulţime de întrebări cu privinţă la acţiunea filmelor pe care le vizionam. Pentru clarificarea eventualelor nedumeriri sau .. pentru că pur şi simplu trebuia să ştiu :)

Mai exact, îţi puneam ţie o mulţime de întrebări. Da, ţie, o persoană care urmărea mereu filmele în linişte şi destesta profund orice fel de deranj. O persoană care era tăcută chiar şi atunci când vorbea. Chit că, între noi fiind vorba, uneori vorbeai destul de mult.. :)


Puneam toooooot felul de întrebări. Ştii cum au copiii o faţă mai serioasă atunci când chiar au o dilemă? Îmi amintesc că dura câteva momente până când îmi răspundeai, ca şi cum te'aş fi trezit dintr'un vis. Te enervam puţin, dar răspunsul venea mereu. Şi deşi era de multe ori scurt sau poate inutil, cumva îmi aducea mereu lumină. M'ai obişnuit să cred că orice întrebare are un răspuns, fie el bun sau rău.

După mai mult de 15 ani, mă regăsesc având acelaşi obicei. Punând întrebări (bine, poate uşor mai complexe decât erau atunci :)), însă cu aceeaşi expresie uşor nemulţumită de "trebuie să ştiu" pe faţă. One of the things that makes me, me... I guess.

Acum nu mai eşti tu cel pe care îl întreb. Răspunsurile însă continuă să vină. Uneori le găsesc singură, alteori mi le mai arată cineva cu degetul. Uneori sunt banale, alteori complicate dar foarte bine explicate. Indiferent de natura lor, răspunsurile continuă să vină.

M'ai obişnuit să le caut.

Afişe şi anunţuri

Din categoria Ralucomandări, m'am gândit să vă fac program pentru marţea care vine, adică aia datată cu 2 martie 2010.

Ce se întâmplă, mai exact, începând cu ora 18:00:

A 41a întrevedere a Clubului Fotografilor din Iaşi


**Accesul în Sala "Diotima" este permis doar persoanelor care fac parte din Clubul Fotografilor

Expoziţia de fotografie "Frânturi alb negru" semnată Cristian Bălţătescu

* vernisaj: marti 2 martie 2010, ora 19.30, Galeria "Labirint" (b-dul Carol I, Parcul Copou)

Expoziţia de fotografie "Vederi din Germania"

* vernisaj: 2 martie, ora 20.00 * Galeria "La Gard" (Parcul Copou, b-dul Carol I)

Ştiu că nu prea'i de ieşit pe vremea asta din casă, dar ce nu facem noi pentru artă? :)

Despre discursuri şi mesaje cheie

Discursul lui Victor Ponta de la congresul PSD a fost, cred, unul dintre cel mai bine construite discursuri politice pe care le'am auzit în ultima vreme. Transmite ideea Am venit aici ca să câştig, ceea ce nu pot afirma şi despre discursul lui Mircea Geoană, care a menţionat în mod repetat eventualitatea unui eşec (Atitudine de neexplicat, după părerea mea. Ce s'a întâmplat cu vorba aia: Failure is not an option?!).



E un discurs convingător, coerent, ce setează aşteptările audienţei de la bun început iar mesajele cheie sunt bine evidenţiate şi uşor de reţinut. Îşi laudă mentorii de o manieră elegantă însă nu aruncă cu noroi în liderii actuali. Dimpotrivă, replica Aş vrea să îi mulţumesc domnului Geoană devine aproape un laitmotiv. Acordă credit la celelalte organizaţii PSD şi subliniază prin exemple concrete rezultatele privind implicarea sa activă în viaţa de partid (Am încercat fiecărui judeţ să îi dau locul pe care îl merită). Atacă în mod ferm celelalte partide iar ideea de a jura pe un decalog recomandat de un sociolog (de fapt, fictiv), mi s'a părut genială. Discursul face apel la unitate, stabilitate şi are, fireşte, şi o notă sentimentală prin clasica, de acum, ridicare în slăvi a lui Iliescu. Din punct de vedere al construcţie, cam are de toate şi este foarte echilibrat.

Domnule Năstase, ce'i al dumneavoastră e pus deoparte, l'aţi învăţat bine :)

Signs

It's yesterday news, but will always be a today's smile.




Winner at Cannes Lions 2009. Created by Publicis Mojo and @RadicalMedia. The purpose of the video was to reposition Schweppes as a grown-up beverage for sophisticated urban consumers. The short movie was part of an online film festival.

You can read more about its impact here.

Să mai povestim puţin

Chestii faine care s'au petrecut marţi la Clubul Fotografilor. În ordine cronologică, să nu supărăm pe nimeni şi pe scurt, că şi'aşa vorbim prea mult:

• S'a discutat (de bine) despre Annie Leibovitz. Sperăm noi că are măcar unu doi fani în plus, după seara de ieri. Filmuleţul prezentat poate fi găsit mai jos:
  

Annie Leibovitz from Raluca Munteanu on Vimeo.

• Iulia Chiraş ne'a delectat cu o prezentare a portofoliului fotografic personal;
  
• Am vorbit despre Cologne Pride 2009, drept dovadă imaginile de mai jos:
  

Cologne Pride from Raluca Munteanu on Vimeo.

Last, but far from being least, am participat la vernisajul expoziţiei lui Iulian Ciobănaşu: South east China. Sincer, nu ştiu ce v'ar scuza să nu reuşiţi să ajungeţi până pe 28 februarie, să aruncaţi o privire la fotografiile prezentate acolo :)

Lots of congratz Iulian! Te găsesc direct răspunzător pentru dorul de ducă ce mi l'ai cauzat, să ştii :) Nu'mi rămâne decât să îţi urez: Gong Xi Fa Cai!

Drept la ţintă

Random marketing talk.

Eu: "Păi dacă poziţionezi evenimentul în felul acesta, s'ar putea să îi excluzi pe ăia sub 25 de ani... Adică ştii la care dintre ei mă refer.. fetiţele alea care se gătesc o grămadă şi ies în oraş ca să fie văzute."
Suzana: "ASTA e definiţia ta a grupului below 25?!"

Funny.

In one word: Apple

This is just a great, beautiful, amazing, unbelievable, great, gorgeous, incredible, amazing phenoooooomenal video about the great, beautiful, amazing, unbelievable, great, gorgeous, incredible, amazing, phenoooooomenal last week's iPad presentation:



Apple Marketing - they should really put this term in the dictionaries.

via snark hunting

Clar

Culmea personal branding'ului (bine făcut): să nu aibă habar nimeni cu ce anume te ocupi, dar să aibă cu toţii siguranţa că oricum, orice ai face, faci bine.


Some more funny personal branding cartoons here.

Unii pot

Trebuie să scriu acum, cât îmi e proaspăt în cap.

Dacă aveţi timp zilele acestea, vă recomand cu căldură să mergeţi să vedeţi, la Casa de Cultură Mihai Ursachi, expoziţia Lumea Largă, semnată Mircea Struţeanu. Un tip foarte interesant, şi nu, nu sunt nici pe departe singura care a observat acest lucru. Am tot respectul pentru el şi, la o adică, jucăuş vorbind, îl chiar invidiez pentru câte a reuşit să vadă. Sau, mai exact, pentru ce bucată din lume a reuşit să vadă.

Chiar dacă imaginile lui nu prea au nevoie de cuvinte, Mircea a avut bunăvoinţa de a ne spune şi povestea din spatele acestui proiect, în cadrul întâlnirii Clubului Fotografilor din Iaşi din această seară. Ne'a povestit despre cum a fost el prin China, India, Nepal, Tibet, Vietnam, Laos, Thailanda sau Malaysia, despre cum a dormit în deşertul Gobi, despre cum a obţinut (măcar) o parte din bani ca şi finanţare pentru aceste 8 luni, despre cum a călărit cămile, despre cum era să îşi piardă aparatul de fotografiat, despre cum a convins oameni de pe stradă să stea la poze chiar dacă nu le vorbea limba, despre cum a mâncat şobolani (bine, erau cumva gătiţi, dar mai contează?), despre cum e instructor de căţărat şi în timpul liber face snowboarding, despre... multe.

Şi, în final, după ce am ascultat aventuri care l'ar face până şi pe Jules Verne să roşească, a urmat partea cea mai bună: Măi, şi tu până la urmă.. câţi ani ai? Păi.. 25. Şi uite'aşa, vorba regizorului, restu' se făcu tăcere.

Chiar nu are sens să vă povestesc eu mai multe. Mergeţi şi vedeţi singuri.

Mircea, ştii vorba aia.. Când am să cresc mare, vreau să fiu ca tine :) îţi urez ca această experienţă să fie doar începutul unui lung şir de călătorii, cel puţin la fel de palpitante, dacă nu şi mai şi. Sper doar ca (şi aici, eu mai presus de toţi, ştiu ce zic), de fiecare dată, fie că e dupa 6 luni, 8 luni sau chiar un an, să te întorci înapoi acasă.

Închei cu acest gând.

Simplu, dar complicat

Nu aş putea să dau mereu argumente concrete pentru deciziile pe care le iau. Uneori, unele lucruri.. just feel right. Uneori am dreptate, alteori mă înşel. Mă enervează groaznic să greşesc (oricare ar fi motivul), însă mereu mi'am asumat rezultatul.


Astăzi, am luat decizia de a duce la bun sfârşit un proiect (cred că aş putea să mă hazardez în a'l numi artistic) cu a cărui idee cochetez de foarte mult timp. O încercare, cu ajutorul căreia nu ştiu dacă voi deveni un artist mai bun, însă sper cu siguranţă să mă ajute în a devini un om mai bun. Începând de astăzi, am fix un an și jumătate pentru a realiza ceva pe cât de personal, pe atât de complicat.

Şi totuşi .. E ca atunci când scrii şi toate virgulele par să stea fix unde trebuie, fără nici cel mai mic efort. E ca atunci când prezinţi şi cuvintele vin de la sine. E ca atunci când stai de vorbă cu cineva pentru prima dată şi ai senzaţia că vă ştiţi dintodeauna. E tăcerea comfortabilă dintre doi oameni. E familiaritatea pe care o ai cu cel mai bun prieten, pe care oricât de rar l'ai vedea, de fiecare dată e ca şi cum l'ai văzut ieri. E ca atunci când eşti atât de entuziasmat de o idee, încât pur şi simplu nu poţi vorbi despre altceva. E ca atunci când timiditatea păleşte.

Nimic nu se compară cu sentimentul că ai luat decizia corectă.

Nothing beats the real thing

Înainte de a'mi începe monologul, menţionez faptul că I'm a strong believer al faptului că nici un fel de Yahoo Messenger, Skype, MSN, Facebook va bate VREODATĂ viaţa reală. Nothing beats the real thing. În virtutea acestei idei, mi'amintesc de Bogdan Naumovici care zicea la IdeaForum că viaţa se scrie pe bloguri, nu se trăieşte pe ele. Foarte adevărat.

Scrisesem mai demult despre un studiu făcut de cei de la Nielsen, cu privinţă la evoluţia reţelelor sociale. De asemenea, de'a lungul vremii, am mai bătut unele apropo'uri legate de incapacitatea mea de a'i înţelege pe cei care asociază orice instrument de social media cu o invadare a intimităţii personale. Nu mă înţelegeţi greşit, nu i'am blamat; doar nu i'am înţeles. Asta în condiţiile în care eu chiar mă consider o persoană destul de "ataşată" de propria'i intimitate. Ca să nu mai vorbesc de faptul că, în cazul meu, încrederea acordată celor din jur nu a fost mai niciodată la super ofertă. Chit că, în final, nu a fost mereu apreciată sau nici măcar dorită.


Mereu am pornit de la premiza că dacă e ceva care nu vreau să fie public, I would not upload it anywhere to begin with. La fel cum dacă vorbesc cu tine şi e ceva ce nu vreau sa afli, nu îţi spun. Simplu. Eu controlez ce fotografii îmi pun pe Facebook sau Flickr. Eu îmi setez gradul de privacy la fiecare dintre ele. Eu decid despre ce să postez pe Twitter. Eu aleg pe cine sau ce să ignor. Eu setez ce alerte vreau să primesc pe emailul personal. EU, nimeni altcineva. Din acest motiv scrie Raluca Munteanu pe fiecare dintre conturile respective şi de aceea, o parte din mine se află în fiecare. Bineînţeles, toate ar putea fi sparte/crackuite/whatever însă honestly, like somebody would really go through that trouble.. nici măcar eu nu pot să accept complimentul ataşat unui astfel de gând paranoic :)

Mi'am petrecut după'amiaza citind un studiu de la Economist despre social networking (if interested, vă recomand să downloadaţi varianta completă).

Nu am să încep a dezbate toate ideile prezentate acolo, însă unele dintre ele chiar merită menţionate:

• Until the mid1990s they (i.e. social networks) were largely ghettos for geeks who hid behind online aliases. Thanks to easytouse interfaces and negrained privacy controls, social networks have been transformed into vast public spaces where milions of people now feel comfortable using their real identities online. (Bineînţeles, nu suntem într'atât de naivi încât să vorbim de o sinceritate deplină. Aceasta se găseşte rar şi în mediul offline)
• Social networks have also become important vehicles for news and channels of influence. (Eu cred că am aflat primele ştiri despre moartea lui Michael Jackson de pe Twitter'ul CNN'ului :))

via

• As people become increasingly used to sharing and collaborating outside the workplace, they are coming to expect firms to be more open and collaborative places too. (Ziua în care s'a blocat accesul la Facebook la birou cred ca productivitatea angajaţilor a scăzut doar aşa, din principiu :) )
  
• Online networks have attracted plenty of attention from corporate recruiters too (..) the biggest attraction is that the networks help firms to cut search costs (..) A survey by CareerBuilder.com of about 2,700 executives in America last year found that 45% of them looked at job candidates’ socialnetwork pages as partof their research, and more than a third of those had unearthed information there that put them off… hiring someone.
  
• Social networks will take off as some managers realise that they now know more about strangers on Twitter and Facebook than they do about the people in their own organisation

via

• Like Mr Obama, social networks have also generated great expectations along the way on which they must now deliver. The study argues that social networks are more robust than their critics think, though not every site will prosper, and that social networking technologies are creating considerable benefits for the businesses that embrace them, whatever their size. (Secţiunea despre mult dezbătutele modalităţile de monetizare ale acestor instrumente mi s'a părut cred cea mai interesantă. In the end, there's no such thing as a free lunch)

Măcar pentru cultura generală, şi tot merită citit. You can strongly disagree (to make it more fun, that is :)).

Revenind la ideea principală, nothing beats the real thing, într'adevăr. Şi e firesc să fie aşa, pentru că nu acesta este obiectivul. Folosite însă într'un mod coerent, propovăduind mesaje similare pe fiecare dintre toate aceste jucării, se pot crea destul de multe sinergii. Cred cu tărie în acest lucru şi nu, nu îmi trăiesc viaţa pe blog (Frecvenţa postărilor poate confirma acest lucru :) )

Cât despre aspectul social, one thing I've learned: prietenie (că despre dragoste nici nu poate fi vorba) cu de'a sila nu se poate. Nici măcar pe Facebook.

So, rest assured.