Criza financiară şi eu.

Măi. Nu ştiu cum se face, dar se pare că această criza a afectat pe toată lumea. Pe toată lumea, nu doar pe cei care au credite, leasing'uri sau sunt daţi afară. Pe toată lumea.
De aproximativ trei luni încoace, indiferent pe cine întreb ce mai face, răspunsul este acelaşi: eh, cam greu.. de când cu criza asta..

Venind aceste răspunsuri de la persoane necăsătorite, fără ipoteci, care au din unele puncte de vedere locuri mai sigure decât ale sefilor lor - îţi vine să spui: De când cu criza asta ce?

Recunosc, de la un moment dat, am început să mă gândesc serios şi să mă simt vinovată pentru faptul că pe mine, criza asta nu m'a afectat încă într'un mod direct. Încă. De asemenea, recunosc că, în loc să mă vait şi eu fără un motiv justificat, mai degrabă mă gândeam că acum ar fi un bun moment de cumpărat o maşină... sau de vizitat Londra..

Mustrările de conştiinţă au durat până astăzi. Astăzi, criza financiară a ajuns şi la mine. Acum că a terminat de rezolvat cu carierele celor aflaţi la câteva birouri de mine sau a celor aflaţi peste ocean, a ajuns şi la mine.

E drept, durează ceva până se propagă anumite efecte într'o corporaţie. În cazul de faţă, eu fiind pe ultima treaptă a lanţului ierarhic (sau pe prima, depinde din ce punct de vedere vreţi să priviţi) - a fost nevoie de ceva timp. E adevărat, şi efectele sunt însă de altă însemnătate. When you're nobody, the good thing is that you got nothing to lose.

Ca să ajung la subiect (în sfârşit!!), un mail anunţa astăzi noile schimbări la nivel de cheltuieli care vor fi implementate. Da, erau importante şi părţile cu freeze pe headcount sau acelea referitoare la contractele cu agenţii care trebuiesc reziliate.. Eu însă, ca şi intern ce se bucură de lucrurile mărunte (mărunte pentru o corporaţie, nu mă înţelegeţi greşit) m'am întristat cu adevărat când am aflat că: all the newspaper subscriptions will be canceled şi că the daily fruit baskets will not be provided anymore.

The change has come.

via

No more Herald Tribune, Financial Times or The Economist pentru Raluca. Da, mari iubitori de internet, ştiu că pot să le citesc şi online. Însă era atât de plăcut să le răsfoiesc după masă, când luam o pauză, şi mâncam un măr (sau banană).

Evident, adevărul e puţin mai trist decât cât mă alint eu. Faptul că un departament global de comunicare, care trimite comunicate de presă to all of the above, nu are agenţie de relaţii publice sau măcar un abonament la un ziar de circulaţie internaţională - denotă o realitate destul de tristă. Exact cât de tristă nu ştiu încă, întrucât rezultatele financiare pe Q1 nu au fost încă anunţate. Am aflat doar unde trebuie să ajungem în 2015, nu şi cum. Sau câţi trebuie să ajungă acolo.

Trecând peste toate, mark my words people: fructele şi ziarele sunt doar începutul.

O chestie nostimă pe care am auzit'o e că în aceste condiţii de criză, în unele companii oamenii sunt concediaţi (let go, ca să fim diplomatici) prin email. Effective immediately. Vii într'o dimineaţă la birou - şi Zbang! nu mai sunt acolo. Pur şi simplu au dispărut.

Va fi foarte interesant de asistat la schimbările ce se preconizează. Biletul meu din primul rând ar mai trebui să fie valabil o bună perioadă de timp.

Dar mai ştii? De când cu criza asta..