Tatăl meu

• se trezea mai devreme decât mine, când eram la şcoală, doar ca să îmi facă tartine. Ştia că singură nu mi le'aş fi făcut. Îmi aduc aminte de asta de fiecare dată când plec în fugă la birou fără să fi mâncat nimic, datorită acelor 10 minute în plus de somn. În fiecare dimineaţa, invariabil;
  
• m-a strigat multă vreme Vasco da Gama după ce am luat 10 la examenul de geografie din clasa a 8 a. Şi acum mă mir când îmi amintesc cât de bine ştiam toate podişurile şi depresiunile alea..Evident, instinctul de autoconservare (cred) m'a ajutat să uit totul, până în prezent;
• dădea (ne)intenţionat prea tare muzica clasică duminica dimineaţa, doar pentru că se plictisea singur iar noi dormeam;
• nu avea răbdare să îmi explice problemele la matematică..de fapt nu ştia să explice nimic la nimeni, aşa cum nici eu nu mă pricep la acest lucru. Am chiar un talent desăvârşit de a alege calea cea mai complicată pentru a explica cele mai simple lucruri;
• mi'a insuflat în mod involuntar afinitatea mea pentru Coca'Cola prin astfel de melodii;
  
• mergea cu mine în parc doar ca să facem poze. Uite aşa, pur şi simplu. Pentru că, până la urmă, degeaba ai pasiuni dacă nu le acorzi timp, atenţie;
  
• mi-a prezis domeniul în care am să lucrez, într-o vreme în care cuvintele în engleză nu erau la modă. Şi când mă gândesc cât timp am pierdut analizând la ce facultate să dau..;
• spunea mereu ca baba lui e pe 8 martie;
• avea o grămadă de defecte, care mă enervau groaznic, dar pe care nu mi le mai amintesc acum, oricât de mult m-aş chinui.